Sunt o mincinoasa...

Wow! Asta da marturisire, cu iz mucegait de auto-da-fe:)) S-a facut de secolul XXI doar...isi mai aminteste cineva de cuvintele lui Malraux, care spunea ca va fi un veac religios sau nu va fi deloc? Majoritatea dintre noi ingropam adanc, sub straturi corozive de indiferenta si prgamatism, putinul albastru pe care l-am stiut vreodata...orice manifestare publica a sensibilitatii - tare imi place sa cred ca e o insusire nativa, sine qua non a speciei numite homo sapiens sapiens - devine un pacat, stigmat rusinos de care ne lepadam ori de cate ori avem ocazia (de ce ma gandesc la Iuda?); bravada, de orice natura ar fi ea e zice-se de laudat. Nu e bine sa iti pese, "de ce iti faci tu sange rau? lasa-i/l/o sa isi bata capul!!", "ei, si tu draga! Nu mai pune atat la suflet!" - formule oripilante, care imi repugna. Daca nu e bine "de pus la el, acolo", ce sa fac cu sufletul? Nu asta e rostul lui? Aceasta flagelare continua si indispensabila oricarei existente vertebrate nu ii e atribut esential? Ceilalti cum or fi procedand? Glumeam zilele trecute cu o colega de cancelarie, intrebandu-ne cum anume isi categorisesc nelinistile existentiale - cate or fi ele - fericitii locuitorii ai Planetei celor ce stiu sa puna sufletul la locul lui. Ne-am dat singure raspunsul - pesemne pun scurtul incepul de framantare interna (uite ca nu am chef sa ma dau rotunda si sa zic framantare interioara, prietenii stiu de ce:))) pe seama indigestiei. "Off, iar am mancat ceva si nu mi-a priit"

Si iata cum trifermentul devine panaceu universal:)) aveam si eu o cutie, merg sa o caut, insa nedumerirea ramane : Spuneti-mi, ce sa fac cu sufletul?

Spuneam in introducerea randurilor astora ca sunt o mincinoasa. Daca nu ati realizat pana acum va spun si de ce - ma mint in fiecare zi. Ca o sa fie bine...maine...mereu maine...ca o sa vad macar un gest pur altruist MAINE...ca poate, cuiva o sa ii pese cu adevarat...suficient de mult incat sa inteleaga ca parerea celorlalti conteaza numai atata vreme cat nu intelegi supremul adevar: cel mai des, mai grav si abject ne mintim pe noi insine...

sa aveti o seara frumoasa, iar au curs cuvintele din mine ca dintr-o rana purulenta...si iar m-au golit de amarul inca unei zile....dar nu va ingrijorati, il pun repede la loc:)